MAGDALENA NEAGOE

          Ce mantie frumoasă are cerul! Rareori, ai surpriza ca într-o urbe patriarhal–pitorească, să întâlnești în gară, pe șine de regina -nopții, un tren regal, staționând, dar care, în curând, se va așterne la drum, fluierând tandru, boem. Iată că farmacista de ieri, de la Spitalul Fundeni, din Capitală, d-na Magdalena Neagoe, retrasă azi în urbea podgoriilor din Drăgășani (vezi capitolul III: „Fântânile cu vin de Drăgășani”) e perfect conștientă de „chemarea toamnei”, dar acest lucru nu o sperie. Din contră îi dă noi energii, pe care știe să și le modeleze în versuri clasice de mare simplitate și de bun simț estetic așa cum nu întâlnești decât la cei care au o viguroasă descendență rurală- satul românesc. Poezia sa e o confesiune așa de sinceră (la ceas de noapte mai cu seamă), încât tu ca și cititor, rămâi surprins, extrem de plăcut. Susțin aceasta, întrucât Doamna Magdalena Neagoe a păstrat în lada sa de 7 zestre poe...

            Bine ai venit în lumea poeziei        O întreagă viață a slujit în farmacie, și-a dedicat întreaga pasiune în vindecarea aproapelui, pentru domnia sa a păstrat timiditatea, într-un trai decent, lipsit uneori de bucurie sufletească. Așa se explică că la vârsta a treia are curajul de a se mărturisi prin poezie. Descarcă în versuri toate trăirile, netrăirile, visele și sentimentele.       Magdalena Neagoe prin acest volum de poezie intitulat sugestiv „Reflecții și cugetări” ne lasă o confesiune (o spovedanie aș putea s-o numesc) mărturisind fără reproș că viața ei a fost ghidată după reguli lumești dar intimitatea, gândurile, pasiunea poetică...toate au fost păstrate pentru mai târziu. Dacă veți citi cu atenție, uneori chiar printre rânduri, veți descoperi pe adevărata Magdalenă. Un suflet nobil, plin de respect chemând dragostea tinereții într-o poveste plină de amintiri:   Mi-e dor de-o clip...

AMINTIRI Mă răscolesc azi amintiri Când, în amurgul vieții Privesc urma primei iubiri, Fac bilanțul tinereții. Am ceva de regretat? Fu viața ca-ntr-o poveste Cu pasiuni de neuitat, Cu ce sufletul tânjește. Cu mine fac un legământ: Să le păstrez așa cum sunt. Unde-am greșit? întreb ades E drumul bun, drumul ales? TE IUBESC Totul trece, în astă lume Este totul trecător. Idealuri sunt destule Urmărind pe viitor Bucurii și cu petreceri Evocate de prilej Sunt destule și se duc Ca și apa pe vârtej. GÂNDURI Pustiu e sufletul, făr’ de speranță Nu mă atrage nimic din ce-i în jur Nu mai visez, e totul doar uzanță Iubirea moare, iluzii mă-nconjur Vise-am avut, cu ele-am rămas Rătăcesc în neant, fără de glas Și câte iluzii deșarte au fost Toate, doar himere, fără de rost. LA MUNTE De la Cioplea la Susai Tot urcai, urcai, urcai Culesei la margarete Ca mirosul să mă-mbete Și să uit ce e tristețea Să cunosc doar frumusețea Singură în gând și umblet Fără dragoste și zâmbet Să-mi înec al vieții amar De...